Job 19

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi cu vorbe?
3De zece ori m-ați batjocorit.
Nu v-a fost rușine să mă insultați.
4Dacă într-adevăr am greșit,
greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.
5Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea
și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,
6să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine
și m-a înconjurat cu lațul Lui.

7Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde;
strig după ajutor, dar nu este dreptate.
8El mi-a tăiat calea și nu mai pot trece,
El mi-a învăluit cărările în întuneric.
9M-a dezbrăcat de gloria mea
și mi-a smuls coroana de pe cap.
10Mă dărâmă de jur împrejur și pier;
îmi smulge speranța ca pe un copac.
11S-a mâniat pe mine;
mă consideră unul dintre dușmanii Săi.
12Armatele Lui pornesc în forță;
au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine;
și-au așezat tabăra în jurul cortului meu.

13Mi-a îndepărtat frații de mine,
cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.
14Rudele mele m-au părăsit,
și prietenii m-au uitat.
15Sunt un străin pentru oaspeții mei și pentru slujitoarele mele;
în ochii lor sunt un necunoscut.
16Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde,
deși caut bunăvoința lui cu gura mea.
17Suflarea mea stârnește repulsie soției mele,
și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.
18Chiar și copiii mă resping;
când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.
19Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc;
cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20Mi se lipesc oasele de carne;
n-am rămas decât cu pielea din jurul dinților mei.

21Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine,
pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă săturați de carnea mea?

23O, aș vrea să-mi fie scrise cuvintele,
să fie scrise pe un sul,
24să fie săpate în stâncă pentru totdeauna,
cu o daltă de fier și cu plumb!
25Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu
și că, la sfârșit, Se va ridica pe pământ.
26Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită,
în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei și nu-mi va mai fi un străin!
De dorul acesta mă consum înăuntrul meu.

28Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?».
Și, astfel, rădăcina adevărului va fi găsită în mine.
29Temeți-vă de sabie,
căci mânia aduce pedeapsa sabiei,
ca să știți că există o judecată“.